Nana Adjoa

Cuvinte de Zachary Weg

The art-pop of Dutch-Ghanaian musician, Nana Adjoa, este pentru toți străduitorii și luptătorii zilei grele. Ca și sigur și sublimul ei album de debut, Furnici mari care visează, spectacole, the late-twenties multi-instrumentalist and singer has an almost telepathic sense of what makes humans love, long, and tick. Through florid lyrics that cut to the core and wonderfully unpredictable instrumentation, Adjoa does no less than paint the beating heart in all its precious messiness.

Raised in the Netherlands where, as she says by phone, she and her friends "made noise" in different bands during her teen years, the artist went on to the esteemed Conservatorium van Amsterdam jazz program but felt somewhat bound by its strictures. Mai târziu, she entered the country's biggest pop competition and consequently made it to the finals and got a manager. The initial musical offering of Adjoa's was, apoi, her two-part EP, Jos la Rădăcină, a cărui prima jumătate a fost lansată în 2017 iar al doilea în 2018. Deși nu este un cântăreț format oficial, ea l-a prins instantaneu pe ascultător cu vocea ei răgușită pe astfel de cântece precum cea cu nuanță de țară "Carmen" iar veziculele "O parte din ea," care amintește în mod plăcut de aventura pură a planetei florilor în expansiune a lui Deradoorian (2015). Mai semnificativ, există un zid de sunet atât pe Down at the Root, cât și pe EP-ul următor, O poveste atât de familiară (2018) că Adjoa chiar pe lacrimi jos, izbindu-se prin ea cu o armată nebună de tobe înnebunite, sintetizatoare Quicksilver, și coarne înalte. Asteptarea pentru LP-ul ei de debut a fost, fără îndoială, anticipat cu nerăbdare.

Furnici mari care visează face, de fapt, anunță sosirea uneia dintre cele mai gânditoare și totuși spontane, artiști pur incitanți în muzica contemporană. Albumul durează mai puțin de patruzeci de minute, dar Adjoa are multe de spus aici. Vorbind despre originile albumului, spune ea, „Am fost în LA și m-a cam făcut să mă simt ca o persoană mică într-o lume mare. Asemenea, când eram în studio, Am adunat o mulțime de imagini și toate aceste imagini au fost fie o persoană mică într-un spațiu foarte mare, fie o mulțime de oameni mici împreună, cum ar fi Jocurile Olimpice, imagini cu oameni care încearcă să realizeze ceva.” Compozitorul analizează motive atât de urgente și fără vârstă, precum identitatea, patriotism, si dorinta. "Îl cunoști pe Domnul tău și cum este așteptat,/Știi că această revoltă a ta nu va deveni niciodată veche sau învechită," Adjoa cântă la uimitorul opener cu chitară, "Cântec național," şi, tocmai în acest cuplet ascuțit, ea a povestit istoria urbaniților în dificultate din întreaga lume, de-a lungul deceniilor.

"Cred că aceste teme au fost în mintea tuturor," reflectă ea. "Pentru mine, fiind de două medii, tatăl meu fiind din Ghana, mama mea din Olanda, Mereu am fost interesat de mediul părinților mei pentru a înțelege cine sunt." Fără îndoială, Big Dreaming Ants a putut fi auzit ca Adjoa actualizându-se în record. Pe o pistă ca cea sonoră "Fără Cameră," ea tânjește să "imaginează-mi calea mea de ieșire din această viață de cabină," pe unul precum imnul "Ea este mai puternică," ea își propune să fie cea care "trage totul singură" și să fie o versiune mai feroce a ei însăși. Pe tot parcursul albumului, care este un fel de succesor spiritual al bombei Yankee Hotel Foxtrot al lui Wilco (2002) cu luminozitatea sa nelustruită intenționat, Adjoa nu pretinde că are toate răspunsurile. În schimb, ea răsplătește audiența cu întrebări vitale: Cine eşti tu? Ce reprezentați? In ce crezi?
În timp ce o chitară electrică se învârte sub un cer de corzi avântătoare pe Big Ants Dreaming closer, "Vreau să mă Schimb," Adjoa cântă de "un fluture într-o cușcă" şi "înviere crudă." Asta a dat artistul: libertate, căldură, aer — șansa de a zbura.